FONTĂ REZISTENTĂ LA UZURĂ  

FONTĂ REZISTENTĂ LA UZURĂ este o fontă din aliaj special, cu duritate ridicată și proprietăți anti-frecare excelente, utilizată pe scară largă pentru fabricarea de piese mecanice, cum ar fi ghidaje pentru mașini-unelte, role de freză, plăci de căptușeală pentru moara cu bile și alte componente de inginerie. Baza procesului de producție este reglarea compoziției chimice, controlul vitezei de răcire și regimuri speciale de tratament termic pentru a obține microstructura necesară. Mai jos este o descriere sistematică a producției de fonte rezistente la uzură.

În funcție de condițiile de funcționare, fontele rezistente la uzură sunt împărțite în două categorii principale, fiecare având propriile priorități de producție:

Fonte anti-fricțiune (funcționează în condiții de lubrifiere)

Domeniul de aplicare: ghidajele mașinii, segmentele pistonului, căptușele cilindrilor etc.

Principiul de fabricatie: este necesară o bază relativ moale pentru a reține lubrifiantul, conținând în același timp faze dure pentru a absorbi frecarea. De obicei, fonta cenușie perlitică sau fonta cu conținut ridicat de fosfor este folosită ca bază.

Operațiuni tehnologice cheie: creșterea conținutului de fosfor (0,4%–0,6%) pentru a forma o fosfură eutectică de duritate ridicată, precum și alierea cu crom, molibden, cupru și alte elemente pentru a întări baza, a crește rezistența și rezistența la gripare.

Fonte rezistente la uzură (funcționează în condiții de frecare uscată sau uzură abrazivă)

Domeniul de aplicare: plăci de căptușire ale morilor cu bile, pluguri, role de laminare, ciocane de concasor etc.

Principiul de fabricatie: este necesară o duritate ridicată și uniformă pe întregul volum; rezistenta la uzura este asigurata in principal de carburi din fonta alba.

Operațiuni tehnologice cheie: Pe bază de fontă albă cu adaos de elemente de aliere (crom, molibden, nichel, vanadiu), se obține fontă albă aliată sau se folosește un proces de „albire” pentru a obține un strat superficial de fontă albă reținând în miez fonta cenușie.

CONTROLUL COMPOZIȚIEI CHIMICE

Raportul elementelor de aliere este un factor determinant în proprietățile fontei rezistente la uzură:

Carbon (C) și siliciu (Si): carbonul este baza pentru formarea carburilor, crește rezistența la uzură, dar reduce vâscozitatea; siliciul promovează grafitizarea. Fontele rezistente la uzură folosesc de obicei compoziții cu conținut scăzut de carbon și siliciu pentru a promova formarea unei structuri albite.

Crom (Cr): unul dintre cele mai importante elemente de aliere. Cromul formează carburi foarte dure de tip (Cr,Fe)₇C₃, crescând semnificativ rezistența la uzură și călibilitatea. În fontele cu conținut ridicat de crom, conținutul de crom poate ajunge la 26%–32%.

Molibden (Mo), Nichel (Ni), Cupru (Cu): Aceste elemente sunt folosite în primul rând pentru a crește întăribilitatea bazei, favorizând formarea unei structuri martensitice sau bainite, care îmbunătățește tenacitatea menținând în același timp duritatea.

Mangan (Mn): stabilizează austenita; în fontele de mare rezistență cu mangan mediu, conținutul acestuia este crescut (5%–9,5%), ceea ce contribuie la formarea structurii martensitei și austenitei reținute.

Controlul impurităților: Conținutul de sulf (S) și fosfor (P) trebuie controlat strict (de obicei ≤ 0,1%) pentru a preveni fisurarea la cald și pentru a reduce duritatea.